Casa Tătărescu: Martoră a politicii interbelice și continuitate culturală în EkoGroup Vila

Sub tăcerea densă a Bucureștiului interbelic, o vilă discretă de pe Strada Polonă păstrează în zidurile sale o istorie scrisă la intersecția dintre putere și memorie. Casa Tătărescu nu este un simplu adăpost urban, ci un spațiu în care se condensă ambițiile şi complexităţile unui secol zbuciumat, al unei elite care își definea identitatea prin echilibru, resorturi culturale și o arhitectură atent compusă. Între bătăliile politice ale lui Gheorghe Tătărescu și axa tematică a arhitecturii interbelice, vila oferă o mărturie materială a istoriei politice românești, o punte subtilă între trecut și prezent, astăzi cunoscută în circuitul cultural contemporan drept EkoGroup Vila.

Casa Tătărescu: Spațiu al memoriei politice și expresie arhitecturală a elitei interbelice

Figura lui Gheorghe Tătărescu, politicianul ce a condus România în două mandate tumultuoase (1934–1937 și 1939–1940), se reflectă în casa sa de pe Strada Polonă, un edificiu al discreției și ordinii, caracteristici delicate ce contrazic imaginea unei puteri ostentative. Această vilă, modestă ca scară dar impecabilă în proporții și finisaje, a fost și rămâne o prelungire a lumii publice a prim-ministrului și a universului său familial, dominat de rigorile unei epoci și de influența arethiei culturale a soției sale, Arethia Tătărescu. Reconstruită și recontextualizată în forma sa actuală, sub numele de EkoGroup Vila, casa se impune nu ca un simplu monument al trecutului, ci ca un spațiu viu al continuității culturale și dialogului cu memoria României interbelice. Mai multe despre povestea vilei din Strada Polonă nr. 19, precum și despre modul în care aceasta s-a transformat într-un reper cultural actual, pot fi descoperite pe site-ul EkoGroup Vila.

Gheorghe Tătărescu: omul, politica și contradicțiile unei epoci

Departe de a fi o figură idealizată, Gheorghe Tătărescu s-a individualizat în peisajul politic românesc al primelor decenii ale secolului XX printr-un amestec de realpolitik și reflexe democratice. Jurist de formație, cu doctorat la Paris și o convingere puternică pentru alegeri libere, el s-a zbătut între reforme și compromisuri. În postura sa de prim-ministru, pe de o parte a fost modernizator și administrator eficient, iar pe de alta, participant la erodarea sistemului democratic, prin restrângerea libertăților parlamentare sau prelungirea cenzurii, în numele stabilității naționale.

Cariera sa reflectă tumultul unei Românii aflate între marile curente europene: democrație fragilă, dictatură regală, cedări teritoriale dramatice și, în final, conviețuirea forțată cu regimul comunist postbelic. În acest context, Tătărescu se poziționează ca un personaj complex, cu ambivalențe reflectate în felul în care își înțelegea funcția – nu ca o platformă a eroismului personal, ci ca o datorie contabilă, solemnă și discretă.

Casa Tătărescu: o prelungire moderată a vieții publice și private

Locuința de pe Strada Polonă nr. 19 nu este o vilă a excesei, ci un proiect construit cu o etică a restricției și proporției. Puțin mai mică decât alte reședințe ale contemporanilor săi politici, casa evidențiază o altă formă de putere: cea a discreției și a controlului interior. Biroul premierului, amplasat la entre-sol cu un acces lateral discret, este emblema acesteia – o încăpere modestă, însă funcțională, prin care Tătărescu evita desconsiderarea spațiului familial, păstrând o linie clară între funcția publică și viața privată.

Între zidurile Casei Tătărescu s-au ţesut alianțe politice și relații culturale cu personalități precum Nicolae Titulescu, Martha Bibescu ori chiar Carol al II-lea. În același timp, casa a fost scena unui echilibru atent între gusturi arhitecturale și un cod al elitei interbelice care privilegia sobrietatea – nu ostentația –, lucru vizibil în detalii precum feroneria din alamă patinată, parchetul din stejar masiv sau amplasarea funcțiunilor de serviciu, separate de spațiile de reprezentare.

Arhitectura interbelică: limbaj mediteranean și reflexe neoromânești

Casa Tătărescu este o referință deloc banală în arhitectura interbelică a Bucureștiului, deschizând un dialog între influențe mediteraneene și motive neoromânești. Proiectele au fost realizate de arhitecții Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea între 1934 și 1937, într-o colaborare inspirată care marchează o sinteză stilistică de excepție. Fațada evită simetria rigidă, preferând un echilibru viu, cu elemente variate: portaluri cu aer moldovenesc, coloane filiforme uneori diferit tratate, care păstrează însă coerența stilistică.

• Ambianta interioară este valorificată prin lumina naturală abundentă, conferită de vitraje generoase
• Șemineul creat de sculptorița Milița Pătrașcu, eleva lui Brâncuși și prietenă a familiei, este încadrat într-o absidă cu accente neoromânești, devenind un punct de referință artistic
• Ancadramentele ușilor, realizate tot de Milița Pătrașcu, îmbină modernismul temperat cu tradiția, fără a recurge la pastişă

Casa servește astfel și ca un nod cultural, reflectând legăturile dintre arhitectură, artă și biografia politică a familiei Tătărescu.

Arethia Tătărescu: gardiană a culturii și a detaliului

În umbra discretă a prim-ministrului, Arethia Tătărescu a jucat un rol esențial în conturarea identității estetice și culturale a casei. Nu doar soție a lui Gheorghe Tătărescu, Arethia a fost o femeie de cultură și binefacere, implicată în sprijinirea meșteșugurilor, a literaturii și a muzeografiei românești de epocă. Relația cu Milița Pătrașcu și implicarea ei în realizarea ansamblului de la Târgu Jiu reflectă sensibilitatea artistică care a ghidat și proiectul vilei.

Pe plan arhitectural, Arethia a fost chiar beneficiara oficială a proiectului, atentă ca vila să evite orice opulență inutilă și să rămână fidelă statutului familiei. Într-o epocă în care puterea se putea exprima prin monumental și opac, ea a ales echilibrul și coerența ca forme de revendicare culturală și socială.

Ruptura comunistă: degradarea simbolică a unei lumi

După epilogul tragic al carierei politice a lui Gheorghe Tătărescu, casa a suferit aceeași soartă ca multe dintre reședințele elitei interbelice: confiscare, degradare și uitare. Regimul comunist a neutralizat spațiul, îndepărtându-l de funcția sa originară și transformându-l în sediu instituțional sau locuințe colective, neglijând măiestria arhitecturală și semnificațiile morale ale întregului ansamblu.

Deși nu a fost demolată, casa a fost expusă unor intervenții improprii, iar detaliile originale precum feroneria și parchetul au fost abandonate în fața uzurii și reparațiilor superficiale. Grădina, despre care se știa că evocă Balcicul drag elitelor interbelice, a pierdut treptat caracterul său peisager rafinat. Pentru zeci de ani, Casa Tătărescu a devenit un loc mut, martor al unei istorii reprimate.

Intervenții post-1989: controverse, excese și reconciliere

Odată cu schimbarea regimului, spațiul a intrat într-o fază agitată, marcată de conflicte între percepția comercială și cea culturală a patrimoniului. Proprietatea a trecut prin mâinile unor personalități controversate, iar modificările intempestive asupra interiorului au generat reacții critice din partea specialiștilor. Deschiderea unei restaurante de lux în incintă a fost percepută ca o violență simbolică asupra valorii originare, comasând în spațiu un conflict între memoria istorică și consumul efemer.

Ulterior, o entitate britanică a demarat un amplu proces de restaurare, revenind la linia clară a proiectului original semnat de Zahnaria și Giurgea, recăpătând proporțiile, materialele și detaliile și respectând spiritul inițial. Această reconstrucție a păstrat casa în zona ei de excepție intervenind cu asumare asupra memoria spațiului și asupra identității sale multiple.

EkoGroup Vila: spațiu cultural al continuității și responsabilității

În prezent, Casa Tătărescu trăiește o nouă etapă, sub denumirea EkoGroup Vila, care nu negă trecutul, ci îl amplifică. Nu este vorba despre o „rebranduire”, ci despre o reintegrare a istoriei în viața publică, cu o deschidere moderată și controlată a spațiului. Accesul se realizează pe bază de bilet, prin programări disponibile pe platforma iabilet.ro, în funcție de evenimentele culturale care invită astfel vizitatorii să pătrundă într-un univers care poartă cu sine ecoul întâlnirilor elitei interbelice.

Fiecare detaliu – de la șemineul semnat de Milița Pătrașcu, până la biroul modest de la entre-sol – capătă nouă viață, mărturisind o altă formă a puterii și a reprezentării, aceea care nu își caută confirmarea în spații excesiv dimensionate, ci în respect și eleganță.

Demersul EkoGroup Vila este un act de responsabilitate culturală și de protejare a memoriei, care transformă casa dintr-un monument al trecutului într-un spațiu viu de reflecție asupra identității și a epocii în care a fost construită.

Frequently Asked Questions about Casa Tătărescu

• Who was Gheorghe Tătărescu?
  Gheorghe Tătărescu (1886–1957) a fost un politician român important, prim-ministru în două mandate interbelice (1934–1937 și 1939–1940), figură centrală a Partidului Național Liberal, implicat profund în viața politică și diplomatică a României în perioade cruciale de tranziție și criză.
• Is Gheorghe Tătărescu the same person as the painter Gheorghe Tattarescu?
  Nu, cei doi sunt diferiți: Gheorghe Tătărescu a fost prim-ministru și politician, pe când Gheorghe Tattarescu (1818/1820–1894) a fost un pictor al secolului al XIX-lea. Confuzia este frecventă, dar nu întemeiată.
• What architectural style defines Casa Tătărescu?
  Casa Tătărescu este un amestec remarcabil de influențe mediteraneene și elemente neoromânești, proiectată de arhitecții Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea. Interiorul reflectă modernism temperate cu accente tradiționale susținute de contribuțiile artistice ale sculptoriței Milița Pătrașcu.
• What role did Arethia Tătărescu play in shaping the house?
  Arethia Tătărescu a fost beneficiara oficială a proiectului, participând activ la păstrarea coerentei estetice și culturale, imprimând calități de discreție și sobrietate, în acord cu statutul familiei și cu valorile elitei interbelice.
• What is the function of the building today?
  Astăzi, Casa Tătărescu funcționează ca un spațiu cultural cunoscut sub numele de EkoGroup Vila, deschis publicului prin evenimente și vizite organizate, ce păstrează și pun în valoare patrimoniul istoric și arhitectural al vilei.

Invităm asfel privitorii dornici să pătrundă în povestea complexă a Casei Tătărescu să exploreze această vilă cu rădăcini adânci în istoria României, să descopere arhitectura și atmosfera unei epoci și să se angajeze în dialogul continuu dintre memorie și vremurile prezente. Spațiul vorbește astăzi despre responsabilitate și despre felul în care trecutul se reinventează nu prin uitare, ci prin respectul față de detalii și istoria locului.

Pentru detalii și disponibilitate privind programările și vizitele private, vă invităm să contactați echipa EkoGroup Vila, care asigură o gestionare atentă a accesului, menținând integritatea și spiritul acestui patrimoniu unic.

EkoGroup Vila – Casa Tătărescu restaurată

📍 Strada Polonă nr. 19, Sector 1, București
📞 0771 303 303
📧 [email protected]

Accesul se realizează exclusiv prin programare prealabilă. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii și disponibilitate.